Între cuvinte precum respirații ale eternei toace – Dorel Vișan Recomandat

Cuvintele sunt semne ale unui timp în care se nasc cei care au puterea de a le da formă, esență, culoare și, într-un sens - Viață. Sunt persoane unice, cu un destin dedalic, aflate sub prispa eternei reîntoarceri spre Cer, ca ființe creatoare de momente unice, irepetabile și, care au puterea, de a forma generații întregi, de a schița, modela, înfiripa caractere.
Acesta este semnul pe care îl poartă și cel unic între poeții-actori, Maestrul Dorel Vișan. Un caracter aparte, un duh ardelean până în măduva oaselor, ce respiră cuvintele, precum toaca își cerne sunetul de taină al Psalmilor.

Născut la data de 25 iunie 1937, în satul Tăușeni, județul Cluj, în perioada tulbure interbelică, a reușit să depășească limitările de orice fel, gen sau cauză, fie că erau de ordin istoric, social, economic sau spiritual. Copilăria și-o dedică eminamente acumulărilor de orice natură, insistând pe învățare, pe obiceiuri românești, pe Tradiție, pe tot ceea ce însemna universul satului tradițional ardelean, românesc.

Cultura îl formează ca pe un fermecător al cuvintelor, îl duce pe linia poeziei, dar îl îndeamnă și pe linia jocului cu cele ce sunt ale cuvintelor, spre actorie, spre interpretare. În acest sens a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, absolvind în anul 1965. Datorită stăruinței cu care s-a dedicat studiului, actoriei, cuvintelor și a frumoaselor și merituoaselor rezultate este angajat, la scurt timp după absolvire, de Teatrul Național din Cluj-Napoca. Urmează o pleiadă de roluri, interpretate cu succes și profesionalism, care îi aduc o recunoaștere la nivel național și, care, în timp, se va extinde peste țări și continente și va ajunge la nivel european și chiar mondial.

Anul 1974 îi aduce debutul cinematografic, în rolul călăului din comedia românească „Păcală”. Astfel, deschisă fiind calea cinematografiei, urmează roluri în peste 60 de filme: „Trecătoarele iubiri” din anul 1974, în care joacă rolul dispecerului, urmează „Tănase Scatiu” din anul 1976, unde joacă rolul lui Nichitache, „Mânia” din anul 1977, când interpretează rolul maiorului de cavalerie, „Iarba verde de acasă” din 1977, unde el joacă rolul fratelui lui Ștefan, urmează rolul Lumânărarul din filmul „Între oglinzi paralele” din anul 1978, „Gustul și culoarea fericirii din anul 1978, în care joacă rolul directorului, „Drumuri în cumpănă” din 1978, rolul său fiind un determinant fiu, „Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu” din anul 1979, când joacă rolul călăului, „Înainte de tăcere” din 1979 unde interpretează rolul primarului, în „Bietul Ioanide” din 1979 interpretează rolul fiului lui Hagienus, în filmul „Rug și flacără” din 1980 este Bogathy, în „Mireasa din tren” din 1980 interpretează rolul tatălui lui Filimon, urmează „O lacrimă de fată” în 1980, apoi „Casa dintre câmpuri”, tot în 1980, unde joacă rolul milițianului, în „Bună seara, Irina” din 1980 este scafandru, în „Semnul șarpelui” din 1981 este Odoleanu, în „Probleme personale” din 1981 este prim-secretar, în „Castelul din Carpați” din 1981este Partenie, în „Baloane de curcubeu” din 1982 este Ene Lelea, în „Năpasta” din 1982 îl joacă pe Gheorghe, în „Femeia din Ursa Mare” din 1982 îl joacă pe Murgu, în „Faleze de nisip” din 1983 interpretează rolul milițianului, în „Lovind o pasăre de pradă” din 1984 este Panaitescu, în serialul de televiziune „Eroii nu au vârstă” din 1984 este avocat, urmează „Bunicul și o biată cinste” din 1984, în „Domnișoara Aurica” din 1985 este Curcuman, în „Furtună în Pacific” din 1985 este mecanicul șef Marcu, în „Piciul” din 1985 joacă rolul unui țăran, în „Sezonul pescărușilor” din 1985, îl joacă pe Simion, în „Sper să ne mai vedem” din 1985 îl interpretează pe Bogdan, în „Declarație de dragoste” din 1985 este Nea Tăticu, în „Cale liberă” din 1986 este colonel genist, în „Pădureanca” din 1987 îl interpretează magistral pe Popa Furtună, în „Moromeții” din 1987 este Tudor Bălosu, în „Iacob” din 1988 joacă rolul personajului care dă numele peliculei, Iacob, în „Un bulgăre de humă” din 1989 îi oferă o interpretare unică rolului lui Ion Creangă, în „Undeva în Est” din 1991 este Lupșe, în „Drumul câinilor” din 1991 este primar, în „Rămânerea” din 1992 este preotul, „Balanța” din 1992 este preotul rural, în „Vulpe” din 1993 este vânător, în „Timpul liber” din 1993 este șef de cadre, în „Cel mai iubit dintre pământeni din 1993 este gardian, în „Începutul adevărului” sau „Oglinda” din 1994 în interpretează pe primul ministru român post belic, Petru Groza, în „Senatorul melcilor” din 1995 este senatorul Vârtosu, în „Prea târziu” din 1996 este prefectul, în „Ultima gară” din 1998 este Bălan, în „Fii cu ochii pe fericire” din 1999 joacă rolul tatălui, urmează „Torniamo a casa” în 1999, în „Zapping” din 2000 este polițist, urmează „Manipularea” în 2000, în „Valsul lebedelor” din 2002 este Constantin Dicu, în „Turnul din Pisa” din 2002 este Dorel, în „Occident” în 2002 este polițist, în „Noro” din 2002 este tatăl lui Norocel, în „Magnatul” din 2004 este Mircea Moraru, în „Sindromul Timișoara – Manipularea” din 2004 este general, în „Dallas Pashamende” din 2005 este polițist, în „Sistemul nervos” din 2005 este ministrul orb, în „Ticăloșii” din 2007 este cel care joacă rolul de finanțator al partidului, mare magnat, urmează serialul „Gala” din 2007, „Inimă de țigan” în care este senator, în „The Dot Man” din 2007 este Iosif, în „Dincolo de America” din 2008 este colonelul Marcu, în „Cocoșul decapitat” din 2008 este Mailat. Această diversitate de roluri interpretate descoperă harul, talentul și strădania de care a dat dovadă Maestrul Dorel Vișan. Jucând personaje, care conturau diferite funcții și caractere, din diferite arii de reprezentare, arată puterea de muncă, dăruirea și complexitatea sa, ca și actor desăvârșit.

Pe scena clujeană, pe scenele românești, pe scenele internaționale a jucat de la Shakespeare la Molière, Marivaux sau Büchner. A ajuns director al Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, profesor universitar la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A reprezentat cu bucurie, de fiecare dată, România în plan internațional, purtând în suflet, cu drag și dor, satul tradițional românesc, traiul pur ardelenesc, portul și limba. Sufletul său ca o pâine caldă, dospit în cuvintele graiului străbun, rumenit la focul viețuirii românești transilvane și mereu viu pe orice scenă și-a adus roadă înmiit.

A publicat numeroase volume de versuri. Debuta în anul 1995, cu versuri, în revista de cultură și literatură clujeană „Steaua”. Au urmat volumele: „De vorbă cu Domnul”, 1997; „Vremea cireşelor amare”, 1998; „Păcate...”, 2000; „Psalmi”, 2003, „Cântece pentru glas și toacă”, 2017. Este inclus în antologiile: „Poeţi clujeni contemporani”, 1997, „Un pahar cu lumină. Poeţi contemporani clujeni”, 2005. Poezia sa de un iz aparte, plină de suflet ardelean, de Tradiție strămoșească, de suflu transilvan și grai românesc exprimă autenticitate, har poetic și împlinire în Cuvânt.

Maestrul Dorel Vișan a fost distins cu: premiul „Pentru cea mai bună interpretare masculină” la Festivalul Filmului Românesc de la Costinești din anul 1981, premiul „Cel mai bun actor al anului” acordat de Asociația Oamenilor de Teatru în anul 1987, a fost nominalizat pentru cel mai bun actor la Festivalul European al Filmului din 1988. Primește premiul de cea mai bună „Interpretare masculină” pentru rolul din "Senatorul melcilor" la Festivalul Filmului Mediteraneean de la Montpellier, Franța în 1995, Premiul de Excelență la TIFF 2003, „pentru activitatea sa neîntreruptă în slujba artei”. Este decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți mari actori ai scenei românești, pentru „prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.

Familia i-a fost darul pe care l-a prețuit cel mai mult de la Dumnezeu, precum cei 29 de ani de viețuire cu doamna inimii sale, Maria, până când aceasta a fost chemată la cele cerești, a fost un timp haric, binecuvântat cu trei copii și care continuă, cu nepoții, în linia descendenței românești. Mereu jovial, plin de viață, iubind a lucra cu oamenii, a se îngândura între stupii săi din via sa, care-și dă roada la atingerea mâinilor sale, iubind a cerne cuvinte în glas de toacă, Maestrul Dorel Vișan este modelul haric, ce-și găsește împlinire în sufletul celuilalt, prin atingerea tainică a aripilor de înger.

Dr. Victor Constantin Măruțoiu
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.

Trending Now

Conferința de Leadership Feminin The Woman și Revista The Woman - în lumina reflectoarelor în luna martie

Muzeul Etnografic al Transilvaniei, o instituţie de succes în inima Transilvaniei

Kinderland

ORIZONT TV, televiziunea românească ce promovează valorile tradiționale

Salon Tresor, alegerea fericită

Interviu - Femeia Creativă

Ansamblul folcloric studenţesc Mărţişorul al Casei de cultură a studenţilor din Cluj-Napoca 1957-2017 - Măiestrie şi performanţă

GRAND HOTEL NAPOCA – un loc de suflet, un loc cu suflet

Romeo & Julia SALENO – Vocile iubirii

INTERVIU - Preotul clujean Dan Goga, strănepot al poetului Octavian Goga

INTERVIU - Raul Stör, antreprenor, proprietarul magazinului Men's Club

Ana Ilca Mureşan | Am fost o norocoasă pentru că m-am născut într-o casă unde cetera era în cui, lângă icoană